Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră tăcută a elitei interbelice și continuitate culturală prin EkoGroup Vila
Inima capitalei interbelice pulseaz e2nd prin casele sale secrete eelas ee ale elitei politice 19i culturale. Printre ele, o vil e0 sobru propor1bionat e0 1i atent e0 detaliu ascunde povestea unei epoci complexe e0 problematice 19i unei figuri care e0 traversat mereu intersec1bii dificile ale puterii: Casa Gheorghe T2bt2rescu, un spa1biu unde arhitectura devine limbaj, iar memoria politicului se insinueaz e0 firesc een ziduri 19i lumini.
Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședință a prim-ministrului interbelic la EkoGroup Vila
Încredin1bat lui Gheorghe Tătărescu, om politic aflat la răscrucea deceniilor tulburi ale României, această vilă e0 modest e0 19i echilibrat propor1bionat e0 a reprezentat un spa1biu de putere cu discret e0 reținere, reflect e2nd valorile elitei interbelice. Ast e2zi, Casa Tătărescu renaște sub forma EkoGroup Vila, spa1biu cultural contemporan care păstreaz e0 cu respect amprenta istoric e0, invitând la o redescoperire meditativ e0 a memoriei.
Gheorghe Tătărescu: omul 19i epoca sa
Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886-1957), adesea interpretat în alb 19i negru, ascunde sensibilitatea unui jurist preocupat de mecanismele reprezentării 19i rigurozitatea unui politician aflat een mijlocul turbulen1elor Rom e2niei interbelice. Doctorat een drept interna1ional la Paris la 1912, tân e0rul Tătărescu milita pentru o reform e0 profund e0 a sistemului electoral rom e2nesc, identificând “minciuna electoral e0” ca principal obstacol al legitimit e21ii democratice. Intrat een Partidul Na1ional Liberal la acela1i an 19i deputat în 1919, el particip e0 la instituirea votului universal, dar een acela1i timp naviga printre contradic1ii acute: de la controlul poli1iei pân19 la gestionarea unor crize teritoriale delicate, precum revolta de la Tatarbunar, pân19 la tensiunile interne din PNL dintre genera1ii “tineri” 19i “bătrâni”.
Fiind prim-ministru din 1934 19i apoi een intervalul 1939-1940, Tătărescu se profilează drept un lider care, de19i artist1 procedural 19i administrativ, a consolidat un executiv puternic, travers e2nd totodat a0l crize care vor marca ireversibil România Mare. În paralel, devine membru de onoare al Academiei Române, punct care confirmă prestigiul cultural din această perioadă. După 1944, în contextul schimb e0rilor radicale, încearcă o reconstruc1ie politică, care, totu1i, se va sfâr19i cu căderea definitivă een fa19a comunismului.
Casa, extensie a unei vie1bi publice 19i private
Departe de a fi un simplu spa1biu domestic, casa din Strada Polonă nr. 19 a fost un veritabil teritoriu al puterii şi discre1ţiei. Spre deosebire de reşedinţele ostentative ale unor contemporani, această vilă surprinde prin modestia scării şi sobrietatea proporţiilor. Aceasta reflectă o înţelegere nuanţată a funcţiei publice: biroul premierului, amplasat discret la entre-sol şi accesat pe o latură laterală, vorbește despre o putere care nu se impune prin manifestări grandioase, ci prin responsabilitate.
În acest spaţiu au şi avut loc numeroase întrevederi politice din epocă, între care se numără personalităţi ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu, cât şi prezenţe regale precum Carol al II-lea. Casa a funcţionat ca un sanctuar în care viaţa familială şi cea politică s-au intersectat cu eleganţă, iar rolul Arethiei Tătărescu ca “Doamna Gorjului” a fost cel al unui catalizator cultural ce veghea asupra echilibrului în acest spaţiu.
Arhitectura casei: mediteraneean şi neoromânesc în dialog
– Zaharia, Giurgea şi Miliţa Pătraşcu
Proiectată iniţial de Alexandru Zaharia şi rafinată ulterior de Ioan Giurgea, vila reprezintă un episod rar în arhitectura interbelică bucureşteană, prin fuziunea subtilă a elementelor mediteraneene cu accente neoromâneşti. Faţada dezvăluie portaluri cu motif moldovenesc, coloane filiforme tratate diferit dar într-un limbaj unitar, precum şi o compoziţie ce evită simetria rigidă în favoarea unui echilibru viu.
Sobrietatea construcţiei se reflectă în detaliile artistice, subtile şi asumate, conferite de sculptorul Miliţa Pătraşcu, elevă a lui Constantin Brâncuşi. Elementul emblematic este şemineul înconjurat de o absidă cu rezonanţe neoromâneşti, un simbol care transcende funcţionalitatea, reluând o estetică a profundului autentic şi modern în acelaşi timp. Ancadramentele uşilor, de asemenea creaţii ale artistei, întregesc acest lexicon cultural integrat în arhitectură.
- Casa îmbină:
- dimensiuni modeste dar proporţionate cu rigurozitate
- spaţii luminoase iar relaţia dintre interior şi grădină evocă atmosfera curţilor mediteraneene
- materiale de calitate, precum parchetul masiv din stejar cu esenţe distincte şi feronerie de alamă patinată
- un parter organizat în jurul unui hall central conectat cu o grădină discretă şi peisageră
- biroul premierului, modest ca dimensiuni şi poziţionat simbolic la entre-sol
Arethia Tătărescu: spiritul cultural ascuns al casei
Arethia Tătărescu, aliată culturală şi animatoare discretă a vieţii în această vilă, a avut un rol ce depăşeşte cu mult statutul de soţie de politician. Implicată în eforturi de binefacere şi susţinerea meşteşugurilor tradiţionale, ea devine un reper al renaşterii artistice olteneşti şi un liant al relaţiilor între elitele politice şi cele culturale din epocă. Legătura sa cu Miliţa Pătraşcu şi susţinerea ansamblului monumental de la Târgu Jiu rămân un testament al influenţei sale.
În plan administrativ şi arhitectural, Arethia este beneficiara oficială a proiectului vilei, o premisă ce sugerează vigilenţa cu care a păstrat echilibrul între eleganţa discretă şi evitarea oricărei forme de ostentaţie în spaţiul locuinţei.
Ruptura comunistă: degradarea spaţiului 19i a memoriei
Odată cu prăbuşirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947, casei îi este suspendată funcţia socială şi culturală. Înţeleasă de noul regim drept simbol al unei lumi “vinovate”, reşedinţa este naţionalizată, împărţită şi supusă unor transformări administrative lipsite de respect arhitectural. Finisajele originale, detayele de feronerie şi relaţia dintre interior şi grădină sunt marcate de deteriorare lentă, iar vila devine astfel o victimă tacită a unui proces cultural de delegitimare.
În paralel, figura lui Gheorghe Tătărescu este marginalizată, iar casa, fără un “povestitor” legitim, intră într-o stare de tăcere care perpetuează degradarea şi uitarea.
Intervenţiile post-1989: controverse, modificări 19i autoreflectare
Transformările politice după 1989 au oferit teoretic şansa recuperării patrimoniului, însă procesul a fost marcat de instabilitate şi conflicte între interesul economic şi cel cultural. Proprietatea a trecut pe mâini private, inclusiv ale unui arhitect cunoscut, care a adus intervenţii semnificative pe planul compartimentării şi finisajelor, declanşând o reacţie critică acerbă. Mai mult, funcţionarea temporară a casei ca restaurant de lux a fost simbolic percepută drept o disonanţă între istoria locului şi actualitatea sa comercială.
Ulterior, o firmă de origine britanică a iniţiat o restaurare atentă, revenind parţial la proiectul original semnat de Zaharia şi Giurgea, readucând astfel în lumină caracterul arhitectural şi simbolic al casei. Această etapă a consolidat înţelegerea rolului memoriei în raportul societăţii cu patrimoniul său, transformând controversele în mari lecţii de responsabilitate culturelă.
EkoGroup Vila: continuitate responsabilă 19i acces cultural controlat
Astăzi, EkoGroup Vila se defineşte ca un spaţiu cultural care înscrie Casa Tătărescu într-o funcţie contemporană de memorie vie, nu de muzeu sau obiect turistic. Reamenajarea păstrează atmosferica, materialitatea şi proporţiile ce au definit-o, iar accesul publicului se realizează doar prin programări controlate, evitând astfel o exploatare arbitrară.
Este un model de recuperare care recunoaşte ambiguităţile istoriei și complexitatea vieţii personajului, favorizând reflecţia în faţa spaţiului ca arhivă materială a memoriei politice.
Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu
- Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Politician român emblematic al epocii interbelice, dublu prim-ministru (1934–1937, 1939–1940), figură a PNL, a marcat profund politica României prin modernizare şi compromisuri controversate. - Este Gheorghe Tătărescu aceeaşi persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu, sunt persoane distincte, din epoci şi domenii diferite; Gheorghe Tătărescu desemnează premierul României, iar Gheorghe Tattarescu a fost pictor al secolului XIX. - Ce stil arhitectural defineşte Casa Tătărescu?
Un mix rafinat între stilul mediteranean şi elemente neoromâneşti, conceput de arhitecţii Alexandru Zaharia şi Ioan Giurgea, cu detalii artistice aportate de Miliţa Pătraşcu. - Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
Fiind beneficiara proiectului, Arethia Tătărescu a vegheat asupra echilibrului estetic, cultural şi funcţional, aducând o contribuţie esenţială în păstrarea sobrietăţii şi coerenţei spaţiului. - Ce funcţiune are clădirea astăzi?
Casa funcţionează ca spaţiu cultural contemporan cunoscut sub numele EkoGroup Vila, conservând şi valorificând memoria istorică cu acces controlat pentru public.
Vizitarea acestei superbe vii interbelice vă oferă prilejul de a pătrunde într-un univers în care arhitectura, cultura 19i istoria politică fuzioneaz e0 contemplativ, invitând la o reflecţie atent e0 19i la o lectur e0 activist e0 a memoriei noastre colective. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii privind programarea 19i vizitele private, parte integrant e0 dintr-un proiect de continuitate responsabil e0 care nu uit e0 trecutul.
EkoGroup Vila 11 Casa Tătărescu restaurată
19
Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
19
19
Telefon: 0771 303 303
Email: [email protected]
Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabil e0. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii 19i disponibilitate.
Noutati
